Stațiunea balneară Ocna Mureș (Marosujvár) a apărut în peisajul turistic al Transilvaniei datorită investițiilor făcute de conducerea Salinei din propriile sale venituri. Primele băi au fost amplasate în anul 1876  într-o clădire construită din lemn situată în apropierea Salinei. Pentru început aceste băi au fost folosite numai de către funcționarii și muncitorii Salinei. După 1876 investițiile au continuat și s-au concretizat în noi utilități balneare: băile de aburi, căzi cu dușuri, piscină cu apă sărată, etc.  Astfel s-au pus bazele unui nou centru balnear în Transilvania recunoscut în mod oficial în anul 1889. Aflate în concurență cu stațiuni de același profil din Transilvania (Sovata, Turda, Cojocna, Praid, Ocna Sibiului) și Austria (Ischl, Ausch. Reichenhall, etc),  Băile Sărate din Ocna Mureș au beneficiat de cele mai concentrate ape sărate: 260 %. Calitățile terapeutice deosebite ale acestui factor natural au atras spre noua stațiune un număr de vizitatori în crestere de la un an la altul.

În anul 1888 deși încă nu era recunoscută oficial ca stațiune “60 de oaspeți locali și 40 din străinătate au simțit efectul vindecător al acestui SPA” (ziarul Ellenzek nr. 161)

În anul 1892 medicul balneolog al stațiunii, Bikfalvi Karoly, scria în revista de turism “Erdély”: “centrul balnear are acum 300-400 de oaspeți permanenți și 4000 de vizitatori în fiecare an, iar numărul crește de la an la an”. Dintre vizitatorii străini cei mai mulți au venit din Cluj – 44,  Târgu Mureș – 25,  Aiud – 23,  Arad – 18, Luduș – 9,  București – 6,  Banska Bistrica – 4, etc.

În 1895 numai din Deva și Târgu Mureș au venit la băi 271 de vizitatori, “noi cereri a primit direcția balneară în special din județele Csanád Beckeș, Csongrád și chiar din Budapesta ceea ce face oportună extinderea și dotarea acestor băi cat mai curând” (Erdély 1895)

În fața acestui aflux de vizitatori conducerea băilor cu sprijinul directorului Salinei a construit apartamente confortabile pentru oaspeții băilor. Aceste apartamente au format hotelul băilor care avea și un restaurant, ambele renumite și în perioada interbelică. Hotelul avea 16 camere. “ Deși există hotel în Marosujvar, acesta este atât de aglomerat încât majoritatea vizitatorilor au fost nevoiți să închirieze aproape toate apartamentele private” ( Ellzenek , 1889 numărul 88)

În lucrarea ,, Descrierea băilor și apelor minerale din Transilvania,, apărută la Cluj în 1891, doctorul Hanko Vilmoș scria: “La Ocna Mureș există hotel cu 16 camere frumos mobilate, sănătoase. Oaspeții vor găsi case particulare foarte bune și ieftine, locuințe îngrijite”

Medicul băilor Bikfalvi Karoly prezenta astfel condițiile oferite de stațiune: “oaspetele care o vizitează găsește la un preț destul de bun în imediata apropiere un apartament bun și apă sărată schimbată mereu lucruri de care nu te poți bucura în celelalte băi ale noastre”( Erdély 1892)

Încă de la începutul funcționării băilor s-au făcut referiri laudative la adresa comunității locale: “Manierele blânde și convingătoare ale comunității locale, ospitalitatea de neegalat fac șederea plăcută in stațiune” (Ellzenek, 1889, nr 188)

Autorul unui articol apărut în ziarul Magyar Polgar numărul 86 din 1896 caracterizează astfel localitatea: “Ocna Mureș ( Marosujvár ) face o impresie plăcută străinului, străzile sale frumos aliniate, promenade de pe Banța și în Lighet, cele două cercuri de lectură, banca de economii, asociațiile culturale, par să facă reclamă că Marosujvár a căpătat caracter urban și este acum un oraș mai degrabă decât un sat mare”

Același autor constată și câteva aspecte mai puțin plăcute: “baia este scumpă (…), restaurantele sunt scumpe, mâncarea și băuturile literalmente proaste, așa că oaspeții sunt nevoiți să mănânce în case private, care sunt scumpe dacă sunt disponibile”

Pentru remedierea situației se propune înființarea fundației de manager al băilor: “un individ abil, inteligent, puternic, distins in maniere, care să poarte cu adevărat grija băilor și să aibă o bună  conlucrare cu conducerea Salinei pentru a rezolva plângerile întemeiate și cererile oaspeților din SPA”

Interesante sunt și câteva proiecte private în construcția de locuințe pentru închiriat în sezonul balnear {mai – septembrie). Ziarul aiudean Kozerdek, din aprilie 1898, pe lângă prezentarea lucrărilor de modernizare a băilor anunța: “Construirea unui motel cu 16-20 camere finanțat de groful Adam Teleky, iar domnul Muller Janos inginer în construcții și negustor de lemne din Reghin, ridică o clădire cu 10 camere pentru oaspeți”

După anul 1918 odată cu integrarea Transilvaniei în Regatul României, interesul pentru vizitarea stațiunii Ocna Mureș se amplifică mai ales în rândul românilor din provinciile care au format România Mare, presa de profil balnear în special Revista “Curierul Băilor” inserează informații despre posibilitățile de cazare: “vizitatorilor le stau la dispoziție hotelurile “Bogovitz” cu 5 camere,  “Gării“ din Războieni 3 camere, “Curtic” 4 camere și “Hotelul Salinei” cu cameră ieftine”. (Curierul Băilor 1923, numărul 1)

Masa se putea servi la restaurant și costa la prânz 20 Lei, iar seara 15 Lei, la particular masa costa 20 Lei pe zi.

“Curierul Băilor” din iunie 1923, informează cititorii despre începutul sezonului balnear la Ocna Mureș în 15 mai: ”mai sunt disponibile câteva camere la “hotel Erarial”, “hotelul Băilor” și “hotel Bogovitz” Vizitatorii găsesc camere curate și confortabile la particulari” (Curierul Băilor 1923 -20 iunie)

În arhiva primăriei Ocna Mureș s-a păstrat un registru cu “Evidența camerelor” închiriate în sezonul de băi între anii 1929- 1937. Este un document foarte important despre tradiția închirierii în stațiunea balneară Ocna Mureș, numele proprietarilor și cel al chiriașilor, profesia acestora și localitatea de unde au venit la băi.

Statistic în perioada amintită un număr de 105 proprietari de locuințe au închiriat camere pentru vizitatorii băilor. Într-un top al proprietarilor de camere închiriate se află Horvath Bella proprietarul “Vilei Maria” de pe strada Sărăturii – 80 de chiriași,  Ilieș Iuliu de pe aceeași stradă – 60 de chiriași, Rusu Augustin strada Eminescu – 45 de chiriași, Ursu Ioan – 38 de chiriași, Ciungan Iosif, strada Eminescu – 35 de chiriași, Klein Moritz și Steinberger Moritz, de pe aceeași stradă, cu 33 și respectiv 31 de chiriași.

Pentru învățătorii care veneau în stațiune erau amenajate camere de cazare în localul Școlii Primare sub denumirea “Căminul învățătorilor”, director al școlii era învățătorul Ursu Grigore .

Cei mai căutați proprietari de camere oferite spre închiriere, erau cei care locuiau în proximitatea Băilor, respectiv străzile Sărăturii, Eminescu, Războieni, George Coșbuc.

Analiza registrului ne relevă informații despre aria geografică de unde veneau vizitatorii. Am indentificat 128 de localități din toată țara, dar și de peste hotare din Ungaria, Iugoslavia, Austria și Cehoslovacia.

Legea Turismului votată în martie 1936, prevedea înființarea Oficiilor locale de cură și turism în componența cărora intrau reprezentantul băilor, primarul, notarul Primăriei, reprezentantul proprietarilor de restaurante și al deținătorilor camerelor de închiriat, medicul stațiunii, reprezentanți ai Salinei și Uzinelor de Produse Sodice “Solvay”. Conform legii una dintre atribuțiile Oficiului local era stabilirea prețurilor pentru camerele de închiriat. Prețurile erau afișate la Primărie și la intrarea în clădirea Băilor Sărate. Ele erau maximale dar vizitatorii putea negocia cu proprietarii camerelor închiriate. Camerele trebuiau să fie văzute de medicul băilor. În fondul arhivistic al Oficiului local de cură și Turism Ocna Mureș se păstrează procesele verbale cu informații despre modalitatea închirierii camerelor. Prezentăm un extras dintr-un proces verbal întocmit la o ședință din aprilie 1940.

Vizitatorii chiriași aveau posibilitatea de a alege între servirea mesei la proprietari sau la restaurant. Existau patru restaurante renumite în Ocna Mureș: Restaurantul Băilor concesionat de Sandu Tăunean, restaurantul Neța, restaurantul Popa și restaurantul Oprean. Ofertele erau diversificate și la prețuri accesibile așa cum se poate observa din “Lista de Prânz” de la restaurantul Băilor din 1937. Doar vinul de Malaga și berea Ursus par a fi mai scumpe.

În ziarul de limbă maghiară “Keleti Ujsag” numărul 144 din anul 1934 găsim următoarele aprecieri despre Ocna Mureș: “cei care caută o vacanță plăcută și o refacere într-un cerc familial merg la Ocna Mureș (…). Prețul alimentelor în stațiunile de lux este de 2-3 ori mai mare, la Ocna Mureș este mai ieftin, în piață oferta depășește cererea. În criza economică de azi acesta este un avantaj pentru vizitatori. La Ocna Mureș se poate trăi bine și recupera ușor, iar traiul vizitatorului nu este mai scump decât acasă”. O reclamă mai frumoasă decât aceasta pentru stațiunea balneară Ocna Mureș din perioada interbelică nu se putea face.

Reluarea tradiției închirierii camerelor pentru vizitatori orașului este aproape pentru că se apropie momentul mult așteptat al inaugurării noii “Baze de Tratament”. Există semnale că localnicii cu inițiativă au început să investească în construirea de pensiuni sau minihoteluri, să-și modernizeze apartamentele și casele oferite spre închiriere. Se vor schimba și prețurile pe piața imobiliară a orașului. Experiența și exemplele trecutului pot fi benefice pentru cei care astăzi, cu mare eforturi vor să reașeze orașul pe harta balneară a României. 

Prof. Pantelimon POPOVICI

Advertisement

Elev –  Alexandra STÎNCEL