MIHAELA MARIA BOTEZAN – Atletă campioană de cursă lungă

Acum când scriu aceste rânduri vă mărturisesc că trăiesc o puternică emoție fiindcă simt că mi-am asumat o lucrare în care trebuie să redai cât mai real, obiectiv dar și cât se poate de convingător personalitatea unei mari sportive, care spre bucuria mea este născută la Ocna Mureș. Cu Mihaela Botezan nu am putut vorbi la telefon decât de trei ori, persoana de legătură datorită programului ei atât de aglomerat, a fost fratele ei Aurel, care este și el o cunoștință de a mea. Chiar dacă s-a stabilit de mulți ani în municipiul Cluj Napoca, are plăcerea personală să consemneze în toate materialele scrise despre ea, că este născută în Ocna Mureș și nu în Cluj sau în alt oraș mare, pentru orgoliu. De altfel d-na Botezan este extrem de modestă și comunicativă. Scopul nostru este tocmai aceasta, de a vă prezenta biografii ocnamureșene, care trebuiesc scoase le iveală din capcana uitării, arătându-vă că orașul nostru a dat și mai dă încă oameni cu care să ne mândrim, așezându-i într-un loc privilegiat al memoriei sufletului nostru.
         

În perioada când scriam biografia ei, Mihaela participa la Maratonul Olimpului din Grecia. S-a dus la un concurs de mare dificultate, la care mulți participanți abandonează pe parcurs, dar aceste participări ajută mult la obișnuința cu efortul și de ce nu, la câștiguri viitoare în performanțe.
           Fiind convins că relativ puțini uioreni o cunosc, sau măcar au auzit de marea noastră atletă, de performanțele ei remarcabile, amintim despre ea că a văzut lumina zilei în Ocna Mureș, la 21 noiembrie 1976 din părinții Botezan Aurel, maistru mecanic la UPSOM și IJGCL Ocna Mureș și Botezan Viorica care a fost profesoară de Limba Română tot în orașul nostru. Mihaela are și un frate mai mare, pe ing Aurel Botezan ce locuiește în Cluj Napoca fiind cadru universitar la Institutul Politehnic, Facultatea de  Electrotehnică.
            Primele 8 clase le face la Școala Gimnazială „Lucian Blaga” din Ocna Mureș și nu pot să nu menționez faptul că Mihaela, ca elevă, a învățat foarte bine, și cred eu că avea înzestrarea intelectuală de a urma orice facultate cu pretenții. Odată cu descoperirea  plăcerii de a alerga și văzând rezultatele ei de excepție la atletism, ea se mută, cu acordul părinților, la Liceul Sportiv din Deva, unde deprinde practicarea atletismului, adică a alergării, de mare performanță. Acest lucru se întâmpla când avea doar 15 ani și când s-a legitimat la primul club ca sportivă, Clubul Sportiv CS Cetate Deva. Apoi au urmat SC Universitatea Cluj și CSA Steaua București.
           În cariera ei de atletă are până în present un palmares impresionant, în jur de 40 de curse alergate la competiții internaționale, individual sau sub culorile României, unde a câștigat 9 medalii de aur, argint și bronz, astfel:
2 medalii la Cupa Europei Challenge la 10.000 m, una de aur, una de argint,
3 medalii la CM de semimaraton pe echipe, două de aur, una de argint,
1 medalie de bronz la CM de cros pe echipe,
1 medalie de aur  la CE Universitare de semimaraton pe echipe,
1 medalie de argint la  Jocurile Mondiale Universitare,
1 medalie de aur la Jocurile Mondiale militare.
A participat la JO de la Atena (2004), la trei ediții ale CM în aer liber (2001, 2003, 2005), la șase ediții consecutive ale CM de semimaraton (perioada 2000-2005), la patru ediții de Superliga Europei (2001, 2002, 2003, 2005 cu 3 clasări pe podium), la CE de pistă (2002), la CM de cros (2000), la CE de cros (2001, 2004), la CE challenger (2002, 2004), la Jocurile Mondiale Universitare (2000), CM militare (2003), CM de alergare montană (2012)
Deține, din 2004, recordul național la 10.000 metri, pe care- l corectase inițial de trei ori,
– este multiplu medaliată la campionatele naționale în probe de fond, la curse de ekiden (probă de maraton în ștafetă) în Japonia și Coreea de Sud, precum și concursuri de Grand Prix pe pistă
– este medaliată la patru din cele cinci ediții ale Maratonului Internațional Cluj Napoca,
-activează ca arbitru la diverse concursuri, cum a fost și la Campionatele Internaționale ale României de la Cluj (2014),
Este absolventă a Facultății de Educație Fizică și Sport, FEFS Cluj, unde este în present înscdrisă la studii de doctorat. A fost cea mai bună sportivă a Clujului în 2001 și 2005.
            Dar ce mai face Mihaela Botezan în prezent, după anii 2015? Tot ce făcea și până acum, aleargă, aleargă și iar aleargă… Doar că acum  nu mai este singură în ecuație, viața ei s-a schimbat. S-au adunat între timp mai multe responsabilități. Pe  plan familial, a apărut un copil, care are nevoie de atenția și grija ei, iar pe plan sportiv a înființat  un club, numit CS Atletic Cluj, unde antrenează grupe de copii și părinți…
           Oare câți kilometri a alergat Mihaela în cei 25 de ani de când a început atletismul?
La nivel de juniorat, spune ea că a alergat cam 100 de kilometri pe săptămână, în anii studenției ajungea la peste 120 de kilometri săptămânal. Ca senioară, când s-a pregătit pentru proba de 10.000 metri, ajungea la 150 de kilometri alergați într-o săptămână. Iar când pregătește curse de maraton, nu coboară sub 200-210 kilometri. Spre norocul ei, cu harul Domnului, a fost ocolită de accidentări și s-a putut pregăti conform planurilor de antrenament. Sunt și zile cu 30 de kilometri, urmate de zile cu 20 de km alergați, dar cu un tempo mai intens.
           Un reporter a întrebat-o cum arată o zi din viața ei cotidiană?  Am un ritual pe care-l respect zilnic. Mă trezesc în jur de ora 7 și jumătate și mă pregătesc de antrenament. Prepar micul dejun, ceaiul și băuturile pentru antrenament, după care o pregătesc pe fetița mea, Mara, pentru mersul la grădiniță. Mic dejun, hăinuțe, papucei, tot ce are nevoie… Apoi, traversez aproape tot Clujul să ajung la antrenament, care dureză între 10.30 și ora prânzului. După care revin acasă, la treburile gospodărești. Îmi prepar singură hrana. Urmează un pic de odihnă și studiu pentru lucrarea de doctorat. Pe la 3 și jumătate îmi iau fetița de la “grădi” și ne oprim la stadion pentru antrenamentul cu copiii, după care urmează al doilea antrenament al meu. Ajungem acasă în jur de ora 21:00 și ne pregătim de somn…
           Când a fost întrebată, ce pasiuni are în afară de sport a spus că îi place să călătorească, să citească și în mod special îi place să ajute oamenii. Motto-l ei în viață ? În fiecare dimineață se trezește cu gândul să fie un om mai bun.
           Când este cea mai fericită ?  Sunt fericită când îmi iese bine antrenamentul, când pot să ajut pe cineva… Sînt fericită ori de câte ori urc pe podiumul de premiere și se cântă Imnul țării în cinstea mea, sau când fetița mea îmi spune  <<Mama, te iubesc!>>. Nu prea mă enervez, dar, recunosc, mă afectează destul de mult nedreptatea…
           Printre oamenii care i-au marcat cariera și viața au fost și doi profesori de la FEFS Cluj Napoca, Prof. Dr. Monea Gheorghe și Prof. Dr. Bogdan Vasile.
      Vasile Bogdan, profesor universitar la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport din Cluj (F.E.F.S.-U.B.B.) activează de peste 5 decenii în lumea atletismului românesc de performanţă, explică motivele pentru care tot mai multe persoane simt nevoia să alerge, să se reinventeze: ”Oamenii îşi răspund la nişte provocări, iar maratonul ca şi challenge sau provocare, este un prilej pentru a-şi testa capacităţile şi puterile. În această poveste a alergării pe distanţe lungi sunt două aspecte: te autodepăşeşti, apoi demonstrezi altora că poţi. În rândul alergătorilor de cursă lungă, faptul că ai bătut un maraton îţi dă o încredere foarte mare. E o competiţie internă şi externă care îţi împinge limitele până la urmă”.
           Am ținut să reproduc aceste gînduri ale unui om care deține multă înțelepciune din domeniul atletismului, tocmai ca să vedem resortul care o motivează și îi dă putere, marii noastre atlete Mihaela Botezan. Deși mai are câteva vise neâmplinite, totuși prin performanțele obținute pe plan sportiv, cred că se poate încadra cu prisosință în galeria sportivelor de aur ale României.

                                                                                                                  Ioan Huszar