IOAN AUREL MOLDOVAN – Teolog, economist

S-a născut la data de 12 iulie 1937 în satul Micoșlaca, comuna Cisteiu de Mureș, Jud. Alba, așezare situată la 6 km depărtare de orașul Ocna Mureș. A plecat dintre noi, la cele veșnice, la 18 februarie 2008. A fost băiat de preot și nepot de preot – bunicul lui, preotul Oniga Ioan s-a născut în anul 1873 și a decedat în anul 1936.

De ce am amintit acest nume, fiindcă el a scris o cronică despre întâmplările memorabile din satul Micoșlaca, necazurile și bucuriile poporenilor – document aflat acum în Arhiva Episcopiei din Alba Iulia. Fiind o personalitate a acestor locuri, mai amintim și faptul că părintele Oniga a avut 16 copii – unii au murit la naștere, alții au trăit câțva ani, șase dintre ei au trăit numai până la vârsta de 21.de ani.

Dar să urmărim viața deosebit de tumultoasă a lui Aurel, care a urmat școala primară în satul natal, clasele 5-7 la școala Cisteiu de Mureș, apoi liceul la Ocna Mureș, având ca diriginte pe d-ra Lucaci Elvira. În perioada studiilor ocnamureșene s-a înbolnăvit de febră tifoidă, iar tata, pentru a putea cumpăra medicamentele necesare a fost nevoit să vândă vaca și calul cu șaretă cu tot.

Vindecându-se, după terminarea liceului, a urmat 2 doi ani la Facultatea de Drept la București, unde în data de 6 noiembrie 1956 a participat, cu alți colegi, la o manifestație de adeziune pentru revoluția antisovietică din Ungaria. Ca urmare a denunțului unui coleg, la 13 noiembrie 1956, a fost arestat, judecat și condamnat politic la un an de închisoare – pedeapsă ce a fost efectuată la penitenciarul Jilava. A fost pus în libertate după un an, la 7 noiembrie 1957.

După eliberarea din detenție, a urmat cursurile Facultății Teologice Ortodoxe de la Sibiu, pe care a absolvit-o cu titlul de “ Magna cum Laude”.

Cu tot succesul și cunoștințele dobândite, totuși el nu a urmat calea preoției, căsătorindu-se și încadrându-se în funcția de revizor contabil la I.A.S. Cisnădie din jud. Sibiu.

După o perioadă de opt ani petrecuți la Sibiu, s-a transferat la Combinatul Agroalimentar 30 Decembrie, Jud. Ilfov, unde a ocupat funcția de secretar general al centrului pentru pregătirea cadrelor din agricultură. Deși cu studii teologice, carisma și talentul lui oratoric l-au recomandat pentru acest post atât de important. În această perioadă a urmat și cursurile la fără frecvență ale Facultății de Finanțe din cadrul Academiei de Ştiinţe Economice din București.

În anul 1980, în urma unei selecții, a fost promovat în funcția de consilier personal al Directorului General de la Centrul de legume-fructe care era pe atunci nimeni altul decât ing. agronom Ioan Ceaușescu (fratele secretarului general). În acea perioadă, multă lume mă întreba, “Cum e posibil că fratele tău, băiat de preot, fost deținut politic, fără să fie membru de partid, a putut să ocupe o funcție așa însemnată, unde șef era un membru, tocmai din primul eșalon de partid ?” Le răspundeam cu mândrie, spunând că totul se baza pe faptul că fratele meu avea o educație aleasă, o moralitate de înaltă ținută, avea o bună pregătire profesională și o mare conștinciozitate față de tot ceea ce făcea iar toate acestea, au fost hotărâtoare în întreaga lui activitate. În calitatea lui de consilier, a participat, cu diferite delegații, la discuții și proiecte economice în țări membre ale organizației economice CAER ( Polonia, Ungaria, RDG, Bulgaria și URSS ), până la revoluția din 1989.

Deși în societatea socialistă, din păcate, erau multe promovări crase ale nonvalorilor, se practica un clientelarism de cea mai joasă speță, vedem că fratele meu Moldovan Ioan Aurel, chiar fără să facă nici un compromis, a putut, datorită acelor calități nobile de caracter să promoveze în cele mai înalte funcții și să ajungă împlinit din punct de vedere socio-profesional.

După revoluție, a pus bazele de constituire a Societății Comerciale “ ROMAGRA S.A.”, cu obiect de activitate, producția și exportul de produse agroalimentare – fiind afiliate cu serele Ișalnița, serele Berceni, plantațiile pomicole din județul Satu Mare, complexul de creșterea porcilor și industrializarea cărnii Iernut, Jud. Mureș. A fost o societate mare, cu venituri mari și a devenit foarte cunoscut pe plan național. Tot în acest timp, el a ocupat funcția de Director General.

Aceste rânduri au dorit să vă prezinte succint, viața unui om de mare caracter, care a trăit timp de 71 de ani cu un scop nobil, aceea de a face bine societății și familiei. Din păcate ne-a părăsit prea devreme, el totuși având noblețea să regrete că a făcut prea puțin pentru oamenii cu care a colaborat și la care a ținut foarte mult. Pe tot parcursul vieții s-a călăuzit după principiul “ întâi dă, apoi cere “ El așa a făcut, mereu a dat mult și a cerut atât de puțin.

Moldovan Lucian – frate.