Ocna Mureș, orașul meu – o poezie despre locul pe care îl numim „acasă”

Cultura și creația literară au găsit, de-a lungul timpului, un loc important în viața comunității din Ocna Mureș. Întâlnirile iubitorilor de lectură și de poezie, organizate în cadrul Cercului de lectură și creație, sunt prilejuri în care oameni pasionați de literatură se întâlnesc, citesc, discută, își împărtășesc ideile și, nu de puține ori, își prezintă propriile creații.

Astfel de întâlniri înseamnă mai mult decât simple momente dedicate lecturii. Ele creează un spațiu în care memoria locului, poveștile oamenilor, emoțiile și dragostea pentru oraș se transformă în cuvinte. Iar faptul că asemenea activități continuă să aducă împreună iubitori de literatură arată că Ocna Mureș are și o viață culturală care merită cunoscută și susținută.

De această dată, Sana Gherasim Precup, membră a Cercului de lectură și creație, ne propune o poezie dedicată chiar orașului în care trăim.

Este o poezie despre Ocna Mureș de ieri și de astăzi, despre trecutul industrial, despre minele de sare, despre perioadele dificile prin care a trecut orașul, dar și despre speranța într-un viitor mai frumos.

Dincolo de clădiri, străzi, mine, sare, apă sau proiecte de dezvoltare, autoarea pune în centrul versurilor omul și sentimentul de „acasă”. Pentru că un oraș nu înseamnă doar ceea ce vedem, ci și oamenii care îi dau viață, amintirile pe care le păstrează și felul în care fiecare generație contribuie la povestea lui.

Vă invităm să citiți poezia Sanei Gherasim Precup și, poate, să vă regăsiți fiecare câte puțin în aceste versuri dedicate orașului nostru, Ocna Mureș.

OCNA-MUREȘ, orașul meu

de Sana Gherasim Precup
(Cercul de lectură și creație)

Pe malul Mureșului, pe-o mină de sare,
Un orășel frumos își caută scăpare,
Nu-i fără greutăți și nici fără trecut,
Dar tocmai toate acestea împreună l-au crescut!

Sub pașii noștri zac minele vechi
Cu povești pe care nu mulți le întrec,
Multe generații au muncit și-au rămas,
Rostind rugăciuni sfinte la fiecare pas!

Au fost vremuri grele când orașul părea
Că-și pierde puțin din aura sa,
S-au închis porți, s-au schimbat destine
Și nu toate zilele ne-au fost mereu senine!

Azi multe domenii așteaptă cu răbdare,
La fel multe clădiri așteaptă o culoare,
Iar noi mereu cu prea multă râvnă cârtim,
Uitând uneori cu fapta să-l iubim!

Și totuși orașul se schimbă sub ai noștri ochi,
Își scutură praful din anii străvechi,
Se dezvoltă, se ridică și prinde viață,
Chiar Băile Sărate îi sunt o speranță!

Dar cea mai de preț bogăție nu-i sarea,
Nu-i apa, nici strada sau modernizarea,
Sunt oamenii simpli cu sufletul bun
Ce-și spun „ziua bună” și-mpreună s-adun!

Și poate că mâine va fi mai frumos,
Mai viu, mai îngrijit, mai luminos,
Și oriunde ne-ar duce viața-n tumult,
Pentru noi Ocna-Mureș înseamnă mai mult!

Căci „acasă” nu-i un loc lipsit de nevoi,
Ci-i locul ce se dezvoltă odată cu noi,
Cu bune, cu rele, cu tot ce-a rămas,
E locul în care îi spunem „acas”!